Departamentul de Psihologie Clinică și Psihoterapie

UNIVERSITATEA BABEȘ – BOLYAI din CLUJ-NAPOCA

Valori Centrale:

Tradiţie, Excelenţă, Onoare

Valori Practice:

_{(pentru a implementa Valorile Centrale)}
Curaj, Bun-simţ, Raţionalitate/Gândire critică

Cântecul / Imnul Catedrei:

I. Scurtă introducere

Departamentul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie este o Şcoală de excelenţă care face parte din Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.

La nivel de Licenţă, Departamentul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie deserveşte specializarea psihologie (licenţă) din cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Universitatea Babeş-Bolyai, alături de Departamentul de Psihologie şi Departamentul de Psihologie Aplicată (linia de studii în limba maghiară), realizând activităţile (cursuri/ seminarii/ lucrări/ servicii/ practică etc.) clinice şi asociate în cadrul specializării; aşadar, studenţii în psihologie (nivel licenţă) aparţin specializării psihologie, specializare deservită de Departamentele menţionate mai sus. Separat, la nivel de Master, Departamentul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie şi-a dezvoltat un Program de Master în Psihologie Clinică, Consiliere Psihologică şi Psihoterapie, la nivel Doctoral o Şcoală Doctorală în Psihodiagnostic şi Intervenţii Psihologice Validate Ştiinţific şi la nivel Postdoctoral un Program Postdoctoral de Psihodiagnostic şi Psihoterapii Validate Ştiinţific.

După cutumele internaţionale de la universităţi de prestigiu, “Şcoala/ Departamentul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie” şi-a stabilit elementele de indentificare (ex. siglă, “imn”, insignă, culoare), elemente care să o individualizeze şi să coaguleze grupul profesional pentru activităţi didactice, de cercetare şi servicii de performanţă şi care sunt utilizate în cadrul unor activităţi solemne ale Departamentului.

Din toamna anului 2011, în condiţiile noii legi a educaţiei naţionale, Catedra, înfiinţată în anul 2007, s-a reorganizat sub formă de Departament. Având inovativ o structură departamentală chiar sub vechea titulatură de Catedră, practic structura a rămas similară.

II. Ce reprezintă domeniul clinic în psihologie?

Domeniul clinic în psihologie este cel mai reprezentativ ca număr de profesionişti şi la nivel social constituie atât prototipul psihologiei cât şi motivaţia dominantă a celor care doresc să studieze psihologia. Există trei mari componente ale domeniului clinic:

psihologia clinică;
consilierea psihologică;
psihoterapia.

Psihologia clinică este ştiinţa care studiază mecanismele psihologice implicate în sănătate şi boală şi interfaţa lor cu mecanismele biologice/genetice. Aşadar, ea are două componente fundamentale. Prima componentă vizează investigarea mecanismelor psihologice implicate în promovarea şi optimizarea sănătăţii şi prevenirea patologiei.
A doua componentă vizează investigarea mecanismelor psihologice implicate în patologie. Intervenţia/ asistenţa/ consultanţa psihologică în domeniul clinic se referă la acele forme de intervenţie generală/ primară care sunt efectuate de psihologul clinician care nu are pregătire distinctă în consiliere psihologică şi/ sau psihoterapie.

Psihoterapia se referă la intervenţia psihologică prin care se modifică mecanismele psihologice implicate în sănătate şi boală; ea poate fi practicată de psihologi şi medici (psihiatri) după un program riguros de pregătire/ formare într-o formă specifică de psihoterapie.

Consilierea psihologică este o formă de intervenţie psihologică care poate fi practicată doar de psihologi, după un program riguros de pregătire/ formare într-o formă specifică de consiliere psihologică, care se adresează mai mult primei componente a psihologiei clinice (promovarea sănătăţii, prevenție primară, secundară şi tertiară, patologie subclinică etc.).

Psihologul clinician (înţelegând aici şi consilierul psihologic şi psihoterapeutul pentru forma specifică de psihoterapie pe care o practică) îndeplineşte mai multe funcţii:

(psiho)diagnostic psihologic şi evaluare clinică; vizează identificarea factorilor psihologici implicaţi în sănătate şi boală;
intervenţie psihologică generală/ primară şi specifică, cea specifică, dobândită după programe avansate de formare profesională, fiind exprimată în consiliere psihologică şi psihoterapie; vizează controlul, la diverse niveluri de expertiză (generală/ primară versus specifică), factorilor psihologici implicaţi în sănătate şi boală; O dezvoltare recentă, de frontieră, o reprezintă consilierea genetică, reprezentată în Şcoala noastră de psihologi şi medici cu pregătire avansată în domeniu.
cercetare; vizează investigarea rolului factorilor psihologici în sănătate şi boală, adesea la interfaţă cu mecanismele biologice şi genetice;
educaţie şi formare; vizează implicarea celor deja formaţi în acest domeniu atât în pregătirea noilor generaţii de profesionişti pentru de a deveni psihologi clinicieni, consilieri psihologici şi psihoterapeuţi (formare iniţială) cât şi în dezvoltarea lor profesională (formare continuă).

Psihologul clinician, consilierul psihologic şi/ sau psihoterapeutul pot lucra în unităţi medicale (ex. spitale, policlinici, cabinete medicale), cabinete private proprii, centre, fundaţii şi asociaţi, dar şi în orice mediu (educaţional/ şcolar, organizaţional/ corporatist/ industrial, judiciar/ juridic, securitate şi apărare naţională etc.) în care este implicată expertiza lor în sănătate şi boală.

Pentru detalii privind aceste informaţii vezi:

Colegiul Psihologilor din România;
David, D., Lynn, S., & Ellis, A. (2009). Rational and irrational beliefs: Implication for research, theory, and clinical practice. Oxford University Press, London/New-York, UK/USA;
David, D., Lynn, S., & Montgomery, G.H. (Eds. 2018). Evidence-based psychotherapy: The state of science and practice. New York: Wiley-Blackwell.
David, D. (2006/2013). Psihologie clinică şi psihoterapie. Editura Polirom: Iaşi;
American Psychological Association: Division of Clinical Psychology (12), Division of Psychotherapy (29), and Division of Psychological Counseling (17).