Daniel David
Psiholog, Profesor Universitar Doctor la Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, România
Mount Sinai School of Medicine, New-York, SUA
TITLU: „Expunerea în realitate virtuală are toate avantajele expunerii în realitatea fizică (realism), dar nu implică riscurile acesteia”
(chapeau)
Daniel David a absolvit Facultatea de Psihologie din Cluj, parcurgând ultimii doi ani de studiu într-unul singur. La doar trei ani de la absolvire îşi obţinuse doctoratul în psihologie urmând să petreacă următorii patru ani ca bursier la Institutul Albert Ellis din New York şi la prestigioasa universitate americană Mount Sinai School of Medicine. La doar un deceniu de la absolvire este deja profesor universitar de ştiinţe cognitive clinice la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj deţinând profesura internaţională “Professor Aaron T. Beck” şi profesor universitar doctor la Mount Sinai School of Medicine, New York, SUA. A câştigat trei premii academice în SUA şi a fost director a peste zece proiecte de cercetare internaţionale şi naţionale.
Ce presupune tehnologia ICUBE?
Tehnologia ICUBE este o tehnologie de realitate virtuală de tip “cave”. Altfel spus, este o realitate virtuală tridimensională, creată şi controlată cu ajutorul computerului, în care eşti proiectat prin intermediul unor instrumente speciale (ex. căşti, mănuşi etc.). În cazul ICUBE, realitatea virtuală este proiectată într-un cub similar “Holodeck-ului” din cunoscutul serial Star Trek. Dezvoltarea realităţilor virtuale, alături de ingineria genetică, este o miză pentru civilizaţia umană prin implicaţiile pe care le are asupra optimizării minţii noastre, asupra promovării sănătăţii şi tratamentului tulburărilor psihice.
O platformă de Roboterapie şi Psihoterapie prin Realitatea Virtuală a fost inaugurată la Cluj. Aşa-numita Platformă Matrix. Este singura din ţară?
Da, este singura din ţară, cea mai avansată la nivel Central şi Est European şi între primele cinci din lume ca anvergura. Dar nu aş face mare caz de asta; dacă nu vin ideile prin care să valorifici Platforma, degeaba o ai. În plus, noi sperăm însă ca după noi, pornind de la modelul şi standardele noastre, să apară şi alte laboratoare similare în ţară. Chiar în acest moment oferim consultanţă mai multor laboratoare din ţară care doresc să se dezvolte pe această linie. Noi suntem pionieri şi fondatori de standarde la nivel naţional şi ne interesează dezvoltarea domeniului pe care îl creăm. Nu vrem să fim cei mai buni prin faptul că suntem singurii (sic!), ci vrem să fim cei mai buni într-un domeniu bine dezvoltat şi reprezentat de diverse grupuri performante. Ne place competiţia şi o stimulăm, jucând cu cărţile pe faţă. Dacă alţii sunt buni, asta ne obligă pe noi să fim şi mai buni. Platforma este localizată într-o clădire dedicată ei, cu un design futurist, numită AVALON. Numele Clădirii AVALON – informal numită şi Clădirea Scufundată – este acronimul pentru „Advanced Virtual Applications Laboratories Of Napocensis”, dar are şi semnificaţii mai vechi. Motto-ul Clădirii AVALON şi al Platformei MATRIX este “Melius Est Siti Moriri Quam Mediocritati Poculum Libere”, iar fundamentul axiologic al acestora este “Decalogul Raţionalităţii”. Ordinul Arhitecţilor din România, filiala Transilvania, a premiat în anul 2009, cu premiul I, firma Quad Studio care a proiectat Clădirea AVALON. În faţa clădirii AVALON se află două amfiteatre în aer liber, iar deasupra acesteia, o grădină. La intrarea în clădire există o sală de primire, cu însemnele Catedrei şi ale Universităţii. La primul nivel al Clădirii AVALON se află Platforma MATRIX cu un număr de şase Laboratoare de vârf: Laboratorul “Stress Control”; Laboratorul “Virtual Classroom”; Laboratorul “Pain Control”; Laboratorul “Star Trek-Holodeck” (Găzduieşte “Neo-Cube” (“Cubul Virtual”), “bijuteria” Platformei MATRIX şi a Clădirii AVALON); Laboratorul “Data”; Laboratorul de “(Neuro)Ştiinţe Cognitive Clinice”.
Sala NAUTILUS de la subsolul clădirii găzduieşte Biblioteca „NEMO”, Muzeul de Psihologie „Florian Ştefănescu Goangă” şi o Zonă de Relaxare „ATLANTIS”. La etaj („On the Deck”) există patru săli care deservesc personalul de pe Platformă, purtând numele unor personalităţi în domeniul psihologiei, care au iniţiat paradigmele în care noi lucrăm şi pe care le dezvoltăm astăzi: (1) John. B. Watson Room; (2) B.F. Skinner Room; (3) Albert Ellis Room; (4) Aaron T. Beck Rooom, şi o sală de Consiliu (Meeting Room), cu anexele acestora. La etaj există a doua intrare/ieşire pe un balcon cu acces spre grădină şi spre amfiteatre.
Câte astfel de platforme există în lume?
Această combinaţie particulară (roboterapie şi realitate virtuală), cu aplicaţii în psihoterapiile validate ştiinţific pe fondul ştiinţelor cognitive clinice este, în acest moment, unică în lume. Acest lucru este confirmat de recenziile internaţionale ale Platformei (vezi la http://www.psytech.ro) şi de colaborările pe care le avem şi la care suntem solicitaţi să participăm. Desigur, există grupuri de cercetare foarte valoroase, fie pe roboterapie, fie pe realitate virtuală, dar profilul descris mai sus ne face să oferim României un avantaj competitiv la nivel internaţional, cel puţin în acest moment.
Căror tulburări psihice li se adresează psihoterapia prin realitate virtuală?
Psihoterapia prin realitate virtuală nu este o formă de psihoterapie. Ea este o dezvoltare tehnologică în cadrul psihoterapiilor clasice. Aşadar, oriunde se utilizează psihoterapia clasică se poate utiliza, pentru a o optimiza, şi tehnologia virtuală. Dacă vorbim despre psihoterapia cognitiv-comportamentală, aplicaţiile se extind de la tulburări de anxietate şi depresive până la tulburările de comportament alimentar, de personalitate şi psihotice, la copii şi adulţi, uneori independent, iar alteori în combinaţie cu farmacoterapia (ex. în tulburările psihotice).
Care este avantajul acestor şedine de terapie în cub?
Utilizarea tehnologiei virtuale facilitează demersul formelor clasice de psihoterapie. Spre exemplu, dacă cineva are fobie de avion, pentru a o trata este nevoie de expunere gradată la zborul cu avionul. Dacă expunerea se face în imaginar (in vitro), ea poate să nu fie suficient de puternică şi realistă, mai ales dacă pacientul are abilități imagistice reduse. Dacă expunerea se face în mod real (in vivo), costurile sunt foarte mari, nu ai controlul situaţiei şi pot apărea riscuri pentru pacient şi/sau pe cei din jurul său. (ex. pacientul poate dezvolta o reacţie de panică în timpul zborului). Expunerea în realitate virtuală are toate avantajele expunerii în realitatea fizică (realism), dar nu implică riscurile acesteia (ex. este accesibilă, este un mediu securizat și controlabil). În plus, ceea ce se învaţă în realitatea virtuală se transferă în realitatea fizică, adesea clientul nefăcând diferenţa între mediul în care a dobândit anumite abilităţi/cunoştinţe şi mediul în care le aplică.
Cum v-a venit ideea aceasta extrem de ingenioasă? Cât din acest proiect este experiment şi cât este cercetare?
Ştim din psihologie că o idee inovativă vine de obicei citind şi observând realitatea, pe fondul motivaţiei pentru a genera noul şi a curiozităţii, în conditiile inteligenţei şi creativităţii. Cam aşa s-a întâmplat şi la noi. Suntem o echipă care citeşte mult, scanează realitatea pentru a vedea unde ne aflăm şi care sunt nevoile, mânaţi de curiozitate şi de dorinţa de a fi cu un pas înaintea vremurilor. Unul dintre motto-urile noastre este “…Noi nu prezicem viitorul, nu îl creăm, noi suntem deja acolo…”. Ne place să gândim futurist, la şi dincolo de frontierele cunoaşterii actuale, dar raţional şi pragmatic în acelaşi timp. Aşa se nasc inovaţiile! Alături de activităţi avansate de cercetare, Platforma MATRIX din clădirea AVALON deserveşte şi activităţile didactice, pentru studenţii masteranzi şi doctoranzi ai Catedrei, şi serviciile inovative către comunitate prin Clinica Universitară de Psihologie „Babeş-Bolyai – PsyTech” şi ”International Coaching Institute/European Coaching Center”.
Înţeleg că acest cub are în clipa de faţă patru pereţi activi. Ce va schimba aducerea celui de al cincilea perete?
Imersia şi sentimentul de “prezenţă” în realitatea virtuală vor creşte mult, cu impact pozitiv asupra procesului psihoterapeutic. Altfel spus, va creşte mult similaritatea între realitatea fizică şi cea virtuală, până la suprapunerea lor.
Terapia în cub îşi găseşte aplicaţii şi în alte zone decât cele clinice (gen aviaţie, domeniul militar etc.)?
Da. Spre exemplu, dispunem de două sisteme numite “Virtual Irak” şi “Virtual Afganistan” care pot fi utilizate pentru a trata tulburările emoţionale şi comportamentale ale celor care s-au aflat în aceste teatre de luptă şi/sau pentru pregătire “pre-combat”. Este de fapt tot intervenţie clinică, dar în alt domeniu ţintă, prin care mergem acolo unde se află cei care au nevoie de servicii clinice (ex. din domeniul militar, şcolar, organizaţional), neaşteptând să vină ei la noi.
Ce loc ocupă acest nou proiect de cercetare în ansamblul preocupărilor dumneavoastră ştiinţifice?
Este vârful de lance al acestui grup de cercetare, integrându-se perfect în ceea ce facem noi, şi anume, ştiinţe cognitive clinice cu impact asupra promovării sănătăţii, optimizării (minţii) umane şi a tratamentului tulburărilor emoţionale şi de comportament.
În 2007 aţi lansat, în premieră naţională, un alt proiect revoluţionar – terapia stărilor de anxietate, de furie, a depresiei ori a sentimentului de vinovăţie cu ajutorul benzilor desenate. Care era principiul de bază al acestei terapii?
Problemele emoţionale şi de comportament sunt generate de cogniţii (gânduri) iraţionale. Pentru a elimina aceste probleme e nevoie de schimbarea gândurilor iraţionale în gânduri raţionale, prin tehnici de restructurare cognitivă. În cazul copiilor şi al preadolescenţilor, tehnicile clasice de intervenţie nu pot fi utilizate cu aceeaşi eficienţă ca în cazul adulţilor (ex. restructurare cognitivă logică, empirică, pragmatică, etc.); la ei funcţionează foarte bine restructurarea metaforică prin poveşti şi poezii. Copiii învaţă din poveşti şi de la personajele care apar în acestea. În acest sens am creat un personaj – un altfel de “Făt-Frumos” – raţional, eficient, sănătos psihic şi fericit. Numele său este RETMAN şi se află în luptă cu Vrăjitorul Iraţionalius şi ajutoarele sale (reprezentate de gânduri iraţionale ce afectează copiii): Frustratus, Catastrofus, Descurajatus şi Necesarus. Numele de RETMAN vine de la “Rational-Emotive & Cognitive-Behavioral Therapy” şi sperăm să devină unul dintre personajele pozitive ale perioadei moderne, alături de mai vechii Făt-Frumos, Harap Alb, Greuceanu, Pipăruş Petru etc. RETMAN poate fi întâlnit pe net la http://www.psychotherapy.ro, iar recent a apărut o carte de poveşti cu RETMAN, care detaliază benzile desenate.
Sunteţi psihoterapeut de orientare cognitiv-comportamentală. Deţine această direcţie a psihoterapiei răspunsuri imediate şi eficiente la problemele actuale, tot mai acute, cu care se confruntă şi la care este expus psihicului (spiritul) uman?
Eu sunt un psihoterapeut de orientare ştiinţifică. În prezent, predau şi practic psihoterapie cognitiv-comportamentală deoarece este psihoterapia care are cel mai puternic suport ştiinţific (există studii clinice controlate care arată că funcţionează eficient). Da, terapia cognitiv-comportamentală deţine multe răspunsuri, dar sunt şi multe întrebări la care trebuie încă să răspundă. Situaţia este similară cu cea din medicină unde, de exemplu, nu cunoaştem încă mecanismele anumitor forme de cancer, ci trebuie să studiem pentru a le afla. Chiar atunci când ştim care sunt mecanismele, uneori nu avem tratamente eficiente pentru a le schimba; trebuie să cercetăm pentru a găsi noi tratamente. Acesta este şi farmecul terapiei cognitiv-comportamentale: se dezvoltă continuu, prin cercetare ştiinţifică, găsind noi mecanisme acolo unde acestea nu se cunosc şi noi tratamente eficiente pentru a le schimba. Dacă, în viitor, va apare o altă formă de psihoterapie, mai eficientă, atunci din responsabilitate şi respect faţă de pacienţi, studenţi şi cursanţi voi fi de acea orientare! Este însă puţin probabil să apară o nouă paradigmă în psihoterapie, cel puţin în viitorul apropiat, deoarece terapia cognitiv-comportamentală se dezvoltă continuu, prin cercetări riguroase ghidate de gândire critică.
Sunteţi pasionat de budism. Întotdeauna, în profesia dumneavoastră, alegeţi calea de mijloc?
Eu sunt creştin-ortodox, fascinat şi interesat cultural de budism şi de alte abordări teologico-religioase ale lumii. Da, mereu încerc să aleg calea de mijloc, dar uneori asta poate însemna a merge dintr-o extremă în alta, în medie ajungând totuşi la mijloc (sic!).
Care sunt cele mai importante valori morale şi profesionale care v-au ghidat în cariera dumneavoastră începută la cel mai înalt nivel academic?
Valorile mele centrale sunt: Tradiţie, Onoare şi Performanţă. Cred că la baza unui Mare Succes stă, de obicei, un Mare Sacrificiu (rareori şi Norocul, dar asta nu este o cale de urmat, căci poţi muri aşteptându-l pe Godot!). Aşadar, trebuie să ai şi „Curajul” de a-ţi asuma Sacrificiul şi, în acest sens, „Curajul” este cadrul general în care se exprimă valorile menţionate mai sus. Evident aş adăuga „Bunul-simţ” şi „Gândirea critică”, care te ţin cu picioarele pe pământ şi fără de care poţi pierde contactul cu realitatea şi chiar cu propriile valori. De fapt, adesea obişnuiesc să spun că dacă ţii la ceva, atunci încearcă să-l „sabotezi” sistematic şi dacă rezistă incercării tale continue de a-l sabota, atunci merită atenţia ta (desigur asta se referă la convingeri şi la idei, nu se aplică direct şi simplu şi la persoane!); dacă încerci să-ţi confirmi mereu convingerile devii defensiv, incapabil de a purta discuţii argumentative de dragul dezvoltării cunoaşterii; uneorii devii un apărator emoţional şi feroce al propriilor inepţii, practic limitat în anvergura intelectuală.